În barul acela cu aer opac

Era loc şi de noi şi de moarte.

Afară se tăia un copac.

Afara se murea ca la carte.

Timpul, rănit, zăcea la o parte

Zvîcnind pe sub mese - tic-tac.

Ce aproape erai, dar departe...

Vorbeam în delir, ca să tac.

Afară se tăia un copac.

Îl făceau bucăţi ca să-l poarte

Prin oraşul murdar şi posac

Pînă la fila de carte.

În barul acela cu foarte

Mic preţ la cafea şi coniac,

Noi, străini, vorbeam despre arte.

Afară se tăia un copac.

Copac tăiat

Viorel ILIŞOI                                                                                                                                               Poezii

Înapoi la pagina anterioară                                                                                                                                                                                               Pagina următoare

Cristinei F.