Nicolae Kreis - Eseuri

POVESTEA POPORULUI BLESTEMAT DE DUMNEZEU

Orice asemănare

cu situaţiile reale

este pur întâmplătoare...

În infinitele mele peregrinări prin infinit am nimerit odată pe o frumoasă planetă albastră unde am auzit un basm trist pe care doresc să vi-l spun şi dumneavoastră, spre veşnică neuitare.

A fost odată, tare demult, un popor binecuvântat de Dumnezeu ca fiind cel mai drept şi înţelept dintre popoarele în mijlocul cărora trăia. La un moment dat, poporul acela a săvârşit un păcat grav, care l-a supărat foarte tare pe Dumnezeu.

Nu se mai ştie în ce constă păcatul, întrucât este tare mult de atunci. Şi Dumnezeu a hotărât să nimicească acel popor de pe faţa pământului.

L-a aşezat să vieţuiască într-un ţinut bogat şi l-a blestemat, zicând: „Voi de toate să aveţi, numai minte să n-aveţi, ca să n-aveţi parte de niciuna din bogăţiile pământului acestuia. Munţii voştri aur să poarte, voi să cerşiţi din poartă în poartă. Străinii să fie stăpânii voştri, iar voi să fiţi mereu slugi în propria voastră ţară".

Şi imediat au început să năvălească nu numai împăraţii vecini, ci chiar şi împăraţi de la marginile lumii dădeau năvală pentru a se înfrupta din bogăţiile ţării aceleia.

Dar Dumnezeu a considerat că pedeapsa aceasta nu este suficientă. Fiindcă a zis Dumnezeu: „Unui popor rău îi voi da nişte conducători răi, zice Domnul".

Şi a făcut Dumnezeu nişte vampiri (un fel de balauri zburători) şi le-a poruncit să sugă sângele poporului aceluia. Tatăl vampirilor se numea Dracula, iar ţara aceea a fost numită după numele acestui vampir, fiind cunoscută în lumea întreagă drept „Ţara lui Dracula".

Şi vampirii aceia erau atât de flămânzi şi de setoşi încât sugeau toată sudoarea poporului. Dar nu se înţelegeau prea bine între ei, pentru că se certau tot timpul pe ciolan.

Vaierele poporului înfometat şi ale victimelor nedreptăţite se înălţau până la tronul lui Dumnezeu în ceruri.