Muzeul National al Agriculturii - Industrie casnica textila

Textile, port şi recuzită de obiceiuri în colecţia

Muzeului Naţional al Agriculturii

Create din cele mai vechi timpuri, ca o necesitate a omului de a-şi proteja corpul de condiţiile specifice mediului, textilele au fost şi vor fi esenţiale în viaţa omului.

Cerinţelor fiziologice precum hrana sau îmbrăcămintea, li s-au alăturat, din timpuri stră-vechi, cele în legătură cu viaţa spirituală, modeste multă vreme, dar prezente peste tot, ca prilejuri de exprimare a bucuriei pentru împlinirea muncii, vieţii, etc.

În economia ţărănească tradiţoanală, ocupaţiile casnice legate de alimentaţie şi îmbrăcăminte au revenit în special femeilor. Ele prelucrau materiile prime (lâna, borangicul, inul, cânepa, bumbacul) şi confecţionau două sortimente de produse textile: cele destinate casei şi cele destinate îmbrăcămintei.

Torsul şi ţesutul fibrelor, precum şi confecţionarea pieselor de vestimentaţie sunt ocupaţii casnice care presupun un instrumentar de lucru adecvat. Astfel, plecând de la torsul fibrelor care avea rostul de a realiza simultan întinderea şi răsucirea fibrelor cu fusul şi furca de tors şi transformarea lor în fire şi continuând cu ţesutul pe războaie de ţesut verticale şi orizontale unde se obţineau ţesăturile, s-a ajuns la confecţionarea unor produse finite într-o gamă foarte variată, cu compoziţii ornamentale desăvârşite.

Cercetând acest domeniu vast al textilelor şi comparând cu colecţia în formare a Muzeului Naţional al Agriculturii, putem spune că zestrea muzeului la finele anului 2003 este conform următoarei statistici:

Notă: Subliniem că acest muzeu are în primul rând un profil etnotehnic (unelte , maşini şi instalaţii folosite în agricultură).

A. Instrumentar de lucru tradiţional:

-meliţe - 10

-maşini de egrenat - 2

-darace - 10

-fuse - 12

-furci de tors - 3

-roţi de tors - 6

-sucitoare (drugă) - 1

-vârtelniţe - 2

-sucale, cicric - 4

-urzitoare - 2

-maşină de tras mătasea - 1

-războaie de ţesut tradiţionale, orizontale - 3

-maşini de călcat - 13

-instalaţie de finisat postavul - 1

B. Instumentar de lucru preindustrial:

-maşini de canetat - 4

-războaie mecanice de ţesut - 5

-dispozitiv de iţat - 1

-darace mecanice - 4

-urzitor mecanic - 1

-maşină de bobinat - 1

-maşină de răsucit - 1

-maşină de depănat sculuri - 1

-maşini de cusut - 18

-maşini de tricotat - 3

Acest instrumentar de lucru tradiţional şi preindustrial specific industriei casnice şi industriei textile româneşti la început de drum, a fost valorificat de curând de către Roxana Vetu în catalogul Unelte, maşini, şi instalaţii textile şi de pielărie - colecţia Muzeului Naţional al Agriculturii publicat de editura "Star Tipp", Slobozia, 2003 şi nu va fi tratat în aceastã lucrare. Ne vom axa aici în evidenţierea celorlalte textile din colecţia muzeului şi anume la produsele finite ale industriei casnice textile.

Statistica lor se prezintă astfel:

C.Textile de interior:

-Ştergare, cârpe, chindee, şterguri - 297

-feţe de masă - 7

-feţe de pernă - 13

-carpete, carpeţele, milieuri, şerveţele, teşlaifăre - 16

-aşternuturi de pat (macate) - 2

- foiţă ( lăicer) - 1

-peretar - 1

-cergă (iambulă) - 1

-scoarţe - 46

-traiste, desagi - 4

D. Piese de port popular:

-ii, cămãşi femeieşti - 12

-fote, catrinţe, zade, oprege, fâsticuri - 27

-brâuri, bete, brăciri - 7

-marame, cârpe de borangic - 8

-tulpane, basmale, şaluri, broboade - 5

-batiste - 3

-cămăşi bărbăteşti, cămăşi de noapte - 4

-iţari - 2

-pieptare, veste - 3

-sumane - 2

-pălării - 2

Notă: Dintre acestea se pot constitui doar 4 costume populare complete.

E. Acoperăminte bisericeşti:

-antimis - 1

-procoveþe - 4

-mahramă - 1

-epitrafir - 1

-acoperământ analog - 1

F. Veşminte de cult:

-stihar - 1

-feloane - 2

-patrafire - 2

-brâu preoţesc - 1

-mâneci preoţeşti - 2

G. Recuzită obiceiuri:

-măşti populare - 11

H. Diverse: metraje, saci, zăblău, trepesnic, vestimentaţie de epocă şi altele de factură modernă - 84

Un număr de 76 de piese dintre aceste textile sunt provenite din colecţia Ileana Stoianovici, care completează categoriile textile de interior şi piese de port. De asemenea inventarul bisericii Poiana aduce un număr de 411 textile, dintre care 217 sunt ştergare, 25 sunt scoarţe, cu o vechime de aproximativ 50-80 de ani, restul fiind preşuri, covoare şi alte textile care nu fac obiectul acestor categorii, fiind de factură modernă.

Textilele de interior sunt ţesături mai subţiri sau mai groase, obţinute din fire de origine vegetală (in, cânepă, bumbac) sau animală (lână, mătase), întâlnite în fiecare gospodărie, în uzul casnic. ştergarele, feţele de masă, feţele de pernă, perdeluţele de pus la geam şi altele - ca ţesături subţiri şi macatele, lăicerele, peretarele, cergile, scoarţele - ca ţesături mai groase, au fost folosite de timpuriu, în ornamentică şi cromatică mai simplă. De la învâstrarea sau învrâstarea simplă, tehnică de lucru străveche, păstrată pentru înfrumuseţarea textilelor de folosinţă zilnică, s-a ajuns la nenumărate compoziţii, realizate prin alesături şi cusături, în care motivele simbolice au fost întregite cu motive inspirate din lumea vegetală şi animală, de oameni şi uneltele lor etc., în minunate armonii cromatice.

Pe lângă pânzeturile obişnuite, în satele româneşti s-au mai ţesut şi marame fine din borangic, folosite ca piese de port, pentru acoperitul capului femeilor.

Dintre toate textilele de interior, statistica arată că ştergarele ocupă locul principal cu 297 de piese. Colecţia mare de ştergare se datorează în principal faptului că biserica de la Poiana - monument de arhitectură din sec.al XVIII-lea înscris în patrimoniul muzeului, odată strămutată în parcul din jurul muzeului şi reintrodusă în cult în anul 2000, a atras multe donaţii din partea enoriaşilor.

Foiţele şi peretarele, se aşterneau pe laviţele pe care dormeau o parte din membrii familiei. Iambula era o piesă textilă specifică aromânilor. Era de fapt o cergă ţesută din păr de capră, vopsită cu coloranţi naturali şi confecţionată din trei foi (frândze). Ornamentica acestor piese era simpla învâstrare. Iambula avea în plus flotări ale firului de bătaie peste 4-5 fire de urzeală, numite ocli (ochiuri). Această categorie de piese îi apărau pe oameni şi de răceala pereţilor, iar iambula folosea ca aşternut pe jos, în zilele de sărbătoare. În timp acestea au fost înlocuite cu scoarţele.

Scoarţele, în timpuri străvechi, erau nelipsite în zonele unde casele nu erau lipite şi văruite în interior. Ele se puneau pe pereţi, pe pat şi pe jos. La început ele aveau ornamentica şi cromatica simple, ca mai târziu compoziţiile să apară într-o diversitate neaşteptată. Cele din colecţia noastră sunt din zonele Moldova, Muntenia, Oltenia, dar şi din zone mai exotice, din Peru. Ele sunt ţesute din fire de bumbac sau lână (la urzeală) şi lână vopsită cu coloranţi naturali sau chimici (la bătaie). Majoritatea scoarţelor prezintă ornamente geometrice şi fitomorfe. Fondul Ileana Stoianovici aduce colecţiei de scoarţe un plus de valoare prin compoziţii precum : pomul vieţii, păsări, unelte. O parte din acestea au fost lucrate în tehnica veche karamani şi au o cromatică mai pastelată, datorită coloranţilor vegetali folosiţi în vopsirea firelor utilizate la ţesere.

Traistele, desagii, ori sacii se confecţionau din ţesãturi simple sau cu carouri, mai groase, din fire de lână ori cânepă şi serveau la transportul de alimente sau la depozitatul proviziilor.

Piesele de port popular

Cea mai mare parte din produsele casnice textile erau destinate confecţionării îmbrăcămintei. Cusutul acesteia constituia o activitate neîntreruptă, până în timpuri nu prea îndepărtate, deoarece pe lângă îmbrăcămintea uşoară, de vară, toţi membrii familiei aveau haine mai groase, de iarnă, iar pe lângă cele purtate zi de zi, fiecare avea haine pentru gătelile sărbătoreşti. Acestea le înlocuiau pe cele rupte când se învechiau, iar pentru gătelile sărbătoreşti se coseau altele. Din generaţie în generaţie hainele de sărbătoare s-au dorit tot mai frumoase faţă de cele bătrâneşti, considerate învechite.

În evoluţia portului popular s-au înregistat multe progrese atât în ornamentică, dar şi în linia croielii. S-au păstrat însă formele vechi, de tradiţie şi s-au adăugat elemente noi, fără să aducă modificări apreciabile.

În portul popular tradiţional, piesa de bază a fost cămaşa din pânză, purtată atât de bărbaţi cât şi de femei şi copii. În costumul bărbătesc, cămaşa a fost întregitã de iţari. În costumul femeiesc, cămaşa a fost întregită de la brâu în jos cu două fote. Ele erau numite zade în ţinutul Năsăudului, oprege în Banat, fâsticuri (partea din faţă), în Oltenia, catrinţe în zona Olteniei, Munteniei şi mai rar în Moldova şi fote în Muntenia. Varianta mai lejeră a fotei era vâlnicul şi aceastã piesă o găsim alături de oprege în colecţia I.Stoianovici şi provin din Oltenia.

Dintre hainele de lână, protectoare contra frigului şi intemperiilor, colecţia de textile are câteva piese bărbăteşti (sumane, pieptare, pălării) şi femeieşti (şal, broboade).

O piesă comunã, cu funcţii importante atât în portul bărbaţilor cât şi al femeilor, a fost brâul, protector al şalelor şi pieptului, al cărui denumire variazã în funcţie de zona etnografică (bete, brăciri).

Deşi avem variante în croiul cămăşilor şi al fotelor, costumul popular românesc este unitar. Cel de sărbătoare fascinează prin broderiile realizate cu înaltă măiestrie, prin diversitatea motivelor şi compoziţiilor ornamentale, prin armonia cromaticã a acestora. Menţionăm că la categoria costume populare colecţia muzeului nu are decât patru costume complete, două din zona Argeşului, unul din zona Gorj-Mehedinţi şi unul din etnia ţiganilor, toate fiind costume femeieşti. Costumul de ţigancă se compune din patru piese şi anume: cătrânţi (şorţul), rochie (fusta), gad (bluza) şi dihlo (basmaua).

Acoperăminte bisericeşti

Colecţia de ecleziastică a muzeului, înscrie printre alte obiecte de cult, ţesături, veşminte preoţeşti, care întregesc colecţia de textile a Muzeului Naţional al Agriculturii.

Ţesăturile numite acoperăminte au servit la acoperirea unor piese de mobilier sau obiecte de cult din interiorul spaţiului bisericesc. Aveau rolul lor bine stabilit de a proteja, iar pe lângă acesta, ele luminau, transmiteau căldură prin broderiile deosebite care le însoţeau.

Antimisul purta moaştele unui sfânt martir, procoveţele acopereau Sfântul Disc, Copia şi Steluţa, iar celelalte piese acopereau stranele bisericii (axioniţa, tetrapodul) şi iconostasul.

Veşmintele de cult, au fost îmbrăcate de preoţi când oficiau slujbele religioase. Ele au fost confecţionate din ţesături lucrate cu fire metalice aurii sau argintii, cu reprezentări simbolice ce-l înfăţişează pe Iisus Hristos mort.

Feloanele erau de forma unor pelerine, patrafirele erau de formă dreptunghiulară cu deschizãtură în una din părţi, necesară suspendării de gâtul preotului, iar brâul şi mânecile preoţeşti, veneau în completarea costumului preoţesc, purtat la slujbele religioase.

Această colecţie cu piese bisericeşti a fost formată în urma cercetărilor de teren făcute în satul Fundata, com. Perieţi, jud. Ialomiţa, în satul Veştem, com. Şelimbăr - jud. Sibiu, şi în urma donaţiilor venite de dincolo de Prut, din Basarabia. Nu trebuie să uităm că multe ştergare donate la biserica din Poiana îndeplinesc rolul de acoperăminte bisericeşti. Toate a-cestea sunt considerate recuzite specifice obiceiurilor religioase de peste an.

Recuzită obiceiuri

Alături de ţăranul român totdeauna au stat obiceiurile legate de ciclul vieţii (naştere, nuntă, înmormântare) şi ceremonialurile agrare.

Astfel, la categoria ştergare, sunt înscrise toate aceste obiceiuri.

Pe lângă acestea, de curând muzeul a achiziţionat o serie de măşti populare, care se înscriu în această categorie ca recuzite specifice obiceiurilor de iarnă. Ele reprezintă întruchipări ale unor personaje din lumea satului. Provenienţa lor este sudul Moldovei.

Colecţia de textile de la Muzeul Naţional al Agriculturii reprezintă un patrimoniu real care evidenţiază economia ţărănească de la mijlocul sec. al XIX-lea şi până în prezent. Pe baza acestei colecţii, muzeul a desfăşurat o serie de expoziţii şi manifestări culturale, atât în ţară cât şi în străinătate. Câteva din acestea sunt reprezentate în ilustraţiile de mai jos.