Dan GIOSU                                                                                                                                                                                                                                       Liber ca pasărea

Pe unde am trecut

Pa unde am trecut noi

nisipul s-a înroşit

şi o lacrimă a picurat

din cer.

Vântul a bătut peste ţărm,

marea a răbufnit în adânc.

O pată roşie ne era umbra.

Scântei roşii

ne erau ochii;

ca un abur în asfinţit sufletul.

Aşa, deodată...

Peisaj cu cer şi iarbă

Pielea fină-a umerilor,

iarba verde.

Soarele în cer se pierde.

Pielea fină-a umerilor,

iarba verde.

Buze roşii,

macii roşii.

Ca două corniţe sânii

ceru-mpung, frumoşii.

Apa lângă care dormi, copacii...

Pielea fină-a umerilor,

iarba verde,

macii.

Unda-n care se-oglindeşte

păru-ţi lung.

Ca două corniţe sânii

ceru-mpung.

Genele răsfrânte-n somn,

umbre peste-obraz.

Nu mai ştiu în iarba verde

cin' te pierdu azi.

Cântă-n tufele de boz

păsări mici, copacii...

Pielea fină-a umerilor,

iarba verde,

macii.

Pielea fină-a umerilor

iarba verde,

macii.

Misterul

Pasărea ne aduce din cer tot misterul,

îl lasă din cioc în palma noastră,

misterul, o bilă albă, se rostogoleşte în palmă supus.

Pasărea spune: bucuraţi-vă, fraţilor,

aacesta-i misterul de sus!

Nu vă miraţi, fraţilor!

Apoi ciuguleşte din iarbă un ciob de sticlă pictat în frumos,

ne sângerează palma cu el şi ne spune:

Bucuraţi-vă, fraţilor!

acesta-i misterul de jos!

Nu vă miraţi, fraţilor!

Îşi repede ciocul cu  putere

în trupul nostru apoi,

scoate de-acolo ceva fără culoare şi fără de formă

bucuraţi-vă, fraţilor, zice,

acesta-i misterul din voi,

tristeţea voastră enormă.

Nu vă miraţi, fraţilor!