Vă trimit această carte, fii ai mei, şi dau poruncă
S-o citiţi ca pe o pildă scrisă-n graiul omenesc.
Fie-vă simţirea firii înţeleaptă şi adâncă,
Precum 'naltă-i adâncimea necuprinsului ceresc.

Nehotărnicită, Pacea stăpâneşte Universul.
Printr' o bună rânduială, şi lipsite de nevoi,
Miliarde de planete îşi duc traiul lor şi mersul
Şi n-a declarat nici una alteia vreun război.

Sunt planete unde focul arde fără contenire
Precum altora, prin naşteri, le-a fost dat să fie reci.
Universul nu cunoaşte noţiunea răzvrătire
Şi nu stă la pândă-n dosul neguroaselor poteci.

Tot ce ochiul azi cuprinde peste infinita boltă,
E-un altar de libertate paşnic şi înveşnicit.
Tocmai de aceea, oameni, îmi repugnă, mă revoltă
Gândul că o mână oarbă mă vrea gol şi răstignit.

Timpuri imemoriale au trecut şi voi ştiţi bine
Că din drumul vieţii mele nu m-am abătut nicicum
Şi nu am luat-o razna spre orbitele străine,
Nici nu am împins ghiulele peste gurile de tun.

Ca să fiţi ceea ce sunteţi, am primit în dar lumină
De la Domnul. V-am dat viaţă, v-am dat roade şi belşug.
Dacă pentru toate astea socotiţi că am vreo vină,
Destinaţi-mă pieirii şi ardeţi-mă pe rug!

Unde ieri aţi tras cu puşca, am făcut să crească pâine,
Unde ieri aţi tras cu tunul, curge azi un râu candid.
De o vreme-ncoace însă, mă huliţi ca pe un câine...
Asta mi-i răsplata, oameni, să mă aşezaţi la zid?

Mai uitaţi-vă şi-n urmă, mame dulci şi născătoare
Vă aşteaptă-n pragul casei şi cu lacrimi în priviri
Să vă-ntoarceţi bravi şi teferi din campaniile barbare
Ce-au adus de-a lungul vremii haos şi nenorociri.

Haosul aduce moarte. Spuneţi dar, ce raţiune
Aţi aflat în iazma-aceasta târîtoare printre cruci?
Mult prea stearpă e cenuşa să mai nască vreo minune,
Mă-nfior când văd atâtea cimitire pentru prunci.

V-am adus pe masă pâine şi nu gloanţe, nici obuze,
Pentru sete v-am dat apă şi v-am preacinstit cu vin.
V-am dat grai şi vorbă dulce, nu discordie pe buze...
Pentru toate-acestea, oameni, îmi daţi cupa cu venin?

V-am dat calde adăposturi şi arome în grădină
Şi m-am înjugat  pre sine sub cormanele de plug.
Dacă pentru toate astea socotiţi că am vreo vină,
Destinaţi-mă pieirii şi ardeţi-mă pe rug!

Pacea lumii nu se vinde. Pacea apără pământul,
Iar pământu-l preacinsteşte pe cel bun, cu-adevărat.
Omule de pretutindeni, dacă-acesta-i legământul
Ce îl fac cu tine astăzi, să fii binecuvântat!

Va trimit această carte, fii ai mei, şi dau poruncă
S-o citiţi ca pe o pildă scrisă-n graiul omenesc.
Fie-vă simţirea firii înţeleaptă şi adâncă,
Precum 'naltă-i adâncimea necuprinsului ceresc.

1983

Cornel ARMEANU

English Version

Pagina anterioară