Am fost în stare să recit poeme
Chiar unui câine, n-am de ce fi trist.
Cornel Armeanu încă nu se teme
Să stea la sfat c-un câine poliţist.

Şi ninge iar în propria-mi zăpadă...
Demult n-am scris un vers mai realist.
Chiar dacă lumea n-o să mai mă vadă,
N-am să mă tem de-un câine poliţist.

As vrea să dau cu pumnul în vitrină,
În geamul de la magazinul mixt,
Să fur măcar un strop de troscovină,
Să toastez c-un cîine poliţist.

Deodată însă, vine o pisică
Din casa nu ştiu cărui familist,
Poate s-asculte sau poate să-mi zică;
De ce vorbesc c-un cîine poliţist?

Simţindu-se jignit, se năpusteşte
În blana ei, ca un criminalist...
De-acum, nici Dumnezeu n-o mai trezeşte...
Rămîi cu bine, câine poliţist!

1984

Cornel ARMEANU

scrisă în ilegalitate şi publicată în ziarul "Pentru Socialism" (actualmente "Graiul Maramureşului") din Baia Mare

Pagina anterioară