Pagina principală

Prin perdeaua prăfuită
A neliniştilor mele,
Te zăresc păşind, femeie,
Pe-un covor demult uitat.

Un miracol mă încearcă
Printre pletele-ţi rebele
Să mă pierd ca o scânteie,
Ca un foc înjunghiat.

Chipul tău, maramă vie,
Îmi aduce-o adiere
De arome ne-ncercate
Dintr' un tăinuit Serai...

Femeie, neliniştea mea

( selecţiuni din volumul la care lucrez )

Sânii tăi, ca două paseri -
Ucigaşe emisfere,
Mă ridică-n nebunia-mi
Către lumea ta de rai.

Tu, femeie, tu meduză
Tremurândă printre valuri...
Coapsele-ţi nemângîiate
Lasă-mă să le mângîi,

Să mă pierd cu tot cu moarte
Până dincolo de maluri,
În neliniştile mele
Pe vecie să ramîi.

Pagina următoare