|
|
|
* * * Când voi muri o să cad fulgerat lângă o tufă cîinele meu va veni să mă scurme... Aproape romanță Din altă lume parcă vii în altă lume o să pleci eu n-am să fiu, tu ai să fii însingurată pe poteci și parcă fruntea ți-o apleci să-ți amintească din uitare când ani aveai doar douăzeci și te iubeam cu-nfrigurare Aritmetica mea ce firavă și casantă a fost dragostea cît de mult îmi peticesc sufletul să rezist cerului negru... mă culc și nu mai adorm mă culc și adorm și nu mai visez mă culc și nu mai visez Trecătoarele ere Cum se scurge Ea ca picătura din streșină și cum se usucă pe crenguța de vișină și cum se tot duce ca frunza luată de ploi lunecînd prin uluce se topește din noi unde-i este tumultul clocotind prin artere țipătul sfâșietor, începutul trecătoarelor ere? |
|
Funia frigului precum o boală din copilărie ard așa cu nervii plesniți urlu de disperare cearșaful se face funie mă răsucesc în așternut și sînt din ce în ce mai nimic mă înfrigurează - mă controlez pentru a nu trece la lucrul acela care pune capăt acestor frământări... Evidență primară Se apropie sfârșitul vine tiptil în preajmă de fapt a și venit... M-a semnalizat să trag pe dreapta să-mi arate viteza cu care mi-am cheltuit zilele - să mi le numere - cărțile pe care le-am scris sunt zilele bune numai pe acestea mi le scade ce e pustiu nu se contabilizează se arde... Aproape o amintire Bunicul meu nu a avut copii cu bunica mea El era atît de singur încît a vrut să-mi înfieze fratele Bunicul nu a fost o clipă pe front dar s-a întors într-un picior... Durerea i-a fost mare dragostea i-a fost pe măsură dogoritoare cît bunicul a trăit printre noi de cînd în cimitir au fost alunecări de teren de atunci nu mai știu nimic despre el... |
