Biblia raspunde- Articole - Este asa importanta o zi?

E chiar aşa importantă o zi?

Prin 1730, la doar cativa ani dupa ce devenise imparateasa Rusiei, Ecaterina cea mare se plimba intr-o zi prin parcul plin de flori cu alei minunate din fata palatului imperial, cand a fost atrasa de frumusetea inegalabila a unui trandafir alb. Atat de mult a ramas fermecata de splendoarea si mirosul imbatator al trandafirului, incat s-a temut ca nu cumva cineva sa indrazneasca sa-l rupa. A poruncit chiar ca sa vina un soldat si sa faca garda langa acel trandafir,ca sa-l pazeasca. Porunca i-a fost indeplinita si acum trandafirul putea creste in voie si inmiresma cu aroma sa pe toti cei care treceau pe langa el, pe alee. Dar nimeni nu avea voie sa se atinga de el. Zilele au trecut,si cum e logic, trandafirul s-a ofilit si a murit. Chiar imparateasa, cuprinsa de treburi mult mai importante decat botanica din gradina imperiala, a uitat complet de favoritul sau trandafir. Insa ceva nu se schimbase: desi floarea murise, soldatul era tot acolo, zi si noapte, pazind ceva ce nu mai exista. Garda se schimba la fiecare 12 ore in locul stabilit cu cea mai mare punctualitate. Anii au trecut, soldatii s-au schimbat intre ei si executau ordinul imparatesei. Pana la urma insusi Ecaterina cea mare a trecut in nefiinta, luand cu ea in mormant secretul misiunii gardei din gradina. Acum soldatii continuau sa-si faca slujba, si nimeni insa nu se intreba:"Dar ce pazim noi aici? Regimul s-a schimbat in tara, au trecut deceniile, ba chiar secole cu tumultul lor de evenimente care au schimbat Rusia din temelii. Insa ceva nu se schimbase: garda pentru vechiul trandafir. Si astazi daca veti face o excursie la Moscova si veti trece prin gradina vechiului palat imperial, veti vedea soldatul frumos imbracat, pazind ceva ce...nu exista!!! Pe cat de incredibil ar parea, iti va spune ca desi stie ca misiunea lui este absurda, hilara, totusi indeplineste niste ordine ale superiorilor... Si crezi ca asta este singura poveste de acest fel din zilele noastre? In cele ce urmeaza iti voi spune alta, putin mai lunga ce-i drept, la fel de greu ce crezut, dar teribila prin consecintele ei.Intr-o societate care a intors aproape definitiv spatele lui Dumnezeu, intr-o lume care isi aminteste de El doar atunci cand trece prin crize, subiectul unei zile de odihna data in dar pentru om si sfintita de Creator pare total depasit, neinteresant, ca de altfel orice alt subiect din Biblie. Si totusi, ce are de spus aceasta carte veche cu privire la ziua in care trebuie sa ne inchinam lui Dumnezeu intr-un mod deosebit? Este acest subiect cu adevarat important? Este chiar asa de importanta o zi? Suntem crestini inca din nastere si "am pomenit" de la parintii nostri, fie ei fizici sau spirituali, anumite norme si invataturi care sa ne ghideze in viata. Una dintre acestea ,care ni se pare foarte clara si evidenta este sfintirea zilei de duminica, ca zi de odihna si de inchinare lui Dumnezeu. Dar este aceasta ziua in care doreste Dumnezeu cu adevarat sa ne inchinam? Imediat dupa creatiune, Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea a saptamanii. A ales o zi din toate zilele saptamanii care sa fie un timp de comuniune speciala a omului cu El. Nu ca ar fi intrerupt comunicarea cu omul in celellate zile, dar ziua a saptea era programata din start sa fie ceva deosebit, un cadou special pentru perechea umana. Primul raport biblic de pe a doua pagina a Bibliei aduce deja in scena importanta acestei zile. Timpul a trecut si istoria umanitatii a luat o turnura tragica dupa neascultarea primilor nostri parinti. Invataturile Creatorului date lui Adam si Evei in gradina, desi au fost rostite prin viu grai generatiilor urmatoare, s-au pierdut in negura timpurilor. Omul a inceput o campanie uriasa contra Creatorului, si a incercat din toate puterile sale sa faca tocmai pe dos fata de indicatiile Acestuia. Pentru a da doar un singur exemplu, Dumnezeu poruncise imediat dupa potop ca mica familie care supravietuise sa cutreiere pamantul si sa-l stapaneasca.. "Raspanditi-va pe pamant, si inmultiti-va pe el" , era porunca divina. Dar cat de repede au uitat nepotii lui Noe sfatul acesta. La doar cativa ani dupa potop, in cap 11 din Geneza, generatia aceea s-a unit intr-un proiect rocambolesc de "supravietuire",spuneau ei, nesocotind atat porunca divina de a se imprastia pe "toata suparafata pamantului", cat si promisiunea lui Dumnezeu ca nu mai fi nicidecum in viitor un alt potop. Au inceput sa construiasca un turn "inalt pana la cer" pentru a scapa de mania unui Dumnezeu "nimicitor". Tot la fel a fost uitata sau mai bine zis nesocotita si importanta zilei a saptea. Cum omul nu mai avea nevoie de Dumnezeu, la ce ii mai trebuia o zi speciala a intalnirii cu Acesta? Secolele au trecut unul dupa altul si Dumnezeu isi alege dintre toate popoarele care populau pamantul pe tribul lui Avraam ca popor al sau.

Înapoi la articole Continuare