The World of Cats - Comportament - Motanul si puii sai

Este cunoscut faptul că motanii contribuie într-o mare măsură la dezvoltarea temperamentului progeniturilor. În urma studiilor pe marginea acestui subiect a rezultat faptul că din taţi cu o natură dinamică se nasc pisoi cu aceleaşi trăsături. Similar, masculii timizi vor avea urmaşi cu acelaşi caracter, unul rezervat, modalitatea de abordare a lor necesitând mai multă răbdare şi pricepere. Dar cele două exemple de mai sus nu sunt singulare. În afara tipurilor de caracter menţionate se află multe altele, intermediare. Influenţa genetică a mamei asupra altor caracteristici ale progeniturii este greu de determinat, pentru că nu se poate stabili cu exactitate cât din comportamentul pisoiului este moştenit de la mamă şi cât provine din procesul de socializare.

Crescătorii au crezut multă vreme că masculul are o mare influenţă asupra personalităţii progeniturilor sale. Există întotdeauna posibilitatea ca un motan cu o natură echilibrată să fie recunoscut în trăsăturile puilor săi. Diferenţele dintre tipurile de comportament sunt vizibile atunci când pisici din părinţi diferiţi sunt crescute în condiţii identice de laborator. Pentru a fi demonstrată această idee a fost iniţiat un experiment cu două grupe de pisici: una din taţi care aveau o manifestare afectuoasă şi cealaltă rezultată din motani cu o natură timidă, nesociabilă. Toate exemplarele alese au rămas împreună, în apropierea mamelor lor. Între vârsta de două săptămâni şi cea de 12 săptămâni, jumătate din pisicuţele alese au stat, timp de cinci ore pe zi, în apropierea unei persoane care le îngrijea. Pisicile care alcătuiau cealaltă jumătate nu au beneficiat de aceIaşi tratament. ele au fost expuse contactului cu oamenii doar atunci când aceştia le hrăneau şi le curăţau cuştile. În momentul în care micile exemplare au atins vârsta de 12 luni ele au fost testate pentru a se vedea felul în care reacţionează la

prezenţa oamenilor şi a obiectelor străine de mediul lor. Surprinzător, rezultatele au arătat că, în ciuda socializării, prima grupă de pisici reacţiona aproape la fel ca a doua. Pisicile socializate, dar rezultate din masculi neprietenoşi, şi pisicile nesocializate, la a căror naştere au contribuit părinţi cu caracter echilibrat, au avut o uşoară reacţie adversă faţă de persoanele familiare ce se apropiau. Gradul de adversitate creştea însă în cazul pisicilor nesocializate, rezultate din masculi cu temperament rezervat. De asemenea, cu prilejul acestui studiu s-a demonstrat că pisicile mai îndrăzneţe sunt şi mai prietenoase, mai deschise spre cunoaşterea unui obiect nou sau a unei persoane necunoscute.

Deşi pisicuţele nu şi-au văzut niciodată taţii, concluziile experimentului au arătat că puii care s-au ataşat cel mai uşor de vizitatori proveneau de la un motan cu o structură interioară agreabilă. Micile exemplară au dezvoltat chiar acelaşi tip de temperament ca al tatălui lor, în ciuda faptului că nu I-au întâlnit niciodată. Singura explicaţie pentru această caracteristică este aceea a transmiterii pe cale genetică a unor trăsături specifice. Totuşi, această moştenire nu este semnificativă decât în etapa de început a vieţii unei pisici.

Caracterul ei se va forma în timp, influenţat de factori precum socializarea sau condiţiile de mediu.

Nu se ştie însă foarte clar dacă acest comportament sociabil este rezultatul unei influenţe genetice mai mari din partea mamei sau a tatălui. Verificarea acestei idei cere experimente mai complicate, care necesită izolarea puilor. Este sigur însă faptul că pisicile crescute în condiţii identice se comportă diferit, iar structura genetică paternală tinde să influenţeze temperamentut puilor.